Au mai fost inca doua sate Cacaleti in Romania, unul e acum Castranova in Oltenia, si celalalt Nenisoru, in Buzau.
Ca explicatie a numelui, dincolo de sonoritatea greceasca ( kallos=frumos) si de legenda locala ca ar fi fost candva un boier grec cu acest nume stapan al mosiei, cineva din zona Baneasa de Giurgiu mi-a spus ca la ei sunt numiti „cacaleti” niste ciulini mai mici, denumire confirmata si din alte surse din regiune .
De altminteri denumirea de Cacaleti, dupa cum se vede din cele ce urmeaza, dateaza din perioada in care pamantul era detinut de obstea sateasca, inainte de a incepe formarea mosiei ca proprietate privata, si mai apoi mosie manastireasca.
satul s-ar fi numit inainte Racovița sau Racovăț.
Stiam asta de la nașul Stancu Nedea.
De curand ( 2025) am gasit in harti austriece de la 1788 mentionata pozitia lui la vest de Hodivoaia, pe firul apei ce curge pe langa sat, si se varsa in Dunare la Malu
Pe harta apar denumirile „germanizate” Rokovek si Odivoja, dar si Kabales ( pentru Cacaleti, cel mai probabil, dar pe harta pozitionat la Gogosari).
La fel apar „Rakovetz” si ” Kakaletz”, in aceleasi locatii de mai sus, pe harta „Mappa Specialis WALACHIÆ ex acuratissimis Singulorum Districtuum Ichnographiis collecta”, publicata la. 1788
Cum a devenit Racovatul Cacaleti … ramane ascuns in ” negura vremurilor”.
Mai jos in pagina ( dupa sectiunea referitoare la sapaturile arheologice efectuate intre anii 60-70) sunt trecute mentionarile istorice ale ambelor denumiri, pe care le-am gasit:
incepand cu domnia lui Radu Paisie (1535), nepotul lui Vlad Calugarul (fratele dupa tata al lui Vlad Tepes),
continuand cu Petru cel Tanar (1568), nepot de frate al lui Radu Paisie,
Mihnea Turcitul (1582), nepotul lui Mihnea cel Rau ( fiul lui Vlad Tepes, deci varul „din frati al lui Radu Paisie),
Mihai Viteazu (1594), nepot al lui Radu Paisie,
Matei Basarab (1642), Constantin Serban (1657), si Constantin Brancoveanu (1708)
Zona a fost locuita din cele mai vechi timpuri,
la Muzeul de Istorie al Romaniei,
prin anii 80, am gasit exponate care fac referire la „necropola romana de secol IV de la Izvoru, locul numit „la gropi” ( la apus de cimitirul actual).
In timp am inceput sa ma indoiesc ca ar fi vorba despre satul meu natal ( in comunism au aparut multe Izvoare in Romania ) dar in 2025 , pe site-ul Serverului Cartografic pentru Patrimoniul Cultural Național,
am gasit localizarea pe harta, la vest de cimitirul actual, situat acum pe un promontoriu intre garla si valea de la Nord, (acolo candva de asemenea a fost garla = stiu asta deoarece fratele tatalui meu a locuit la poalele dealului pe care este situat satul, vizavi de cimitir).
Promontoriul m-a impresionat dintotdeauna, vazandu-l ca un fel de cetate, intre doua cursuri de apa, dominand satul.
E ca si cum stramosii vegheaza asupra acestuia, protejandu-l peste veacuri.
Interesant este si faptul ca nu se afla departe de vechea necropola,
Referitor la sapaturile arheologice, am gasit in site-ul ” Biblioteca-digitala.ro” doua lucrari care prezinta inceputul acestora:
Prima mentionare a aparut in 1955
https://biblioteca-digitala.ro/?volum=12188-studii-si-cercetari-de-istorie-veche-si-arheologie-sciva–lie-decembrie-3-4-vi-1955
unde este prezentata locatia:
„Resturile acestui cimitir se întîlnesc pe izlazul comunei Cacaleţi, la punctul denumit « la gropi », situat la circa 500 m vest de sat, pe o platformă dominantă, mărginită spre sud de gîrla Cacaleţi, iar spre nord de un mic pîrîiaş, ce colectează apele de ploaie.
Din acest punct, locuitorii satelor din împrejurimi au scos lut pentru nevoile lor gospodăreşti, din care cauză s-a format aci o imensă groapă de formă elipsoidală , cu diametrul mare de 273 m, iar cu cel mic de 90 m (fig. 13).
Adîncimea ei este variabilă şi oscilează între 1 m şi 2,50 m.
Cu acest prilej, în decursul timpului , au fost descoperite numeroase morminte cu schelete, vase de pămînt şi diferite obiecte, care în marea lor majoritate au fost distruse sau au fost pierdute”
Avand in vedere ca un teren de fotbal este cam 100m/70m, practic sunt 4 terenuri puse unul langa altul
Daca din ceea ce a ramas s-au descoperit ulterior 442 de morminte….
A doua mentionare a aparut in 1963.
la capitolul „NOI MORMINTE DIN SEC. IV e. n. DESCOPERITE LA CACALEŢI (raionul Giurgiu)
„Necropola din sec. IV e.n. de la Cacaleţi este cunoscută încă din anul 1954 cînd, în cadrul şantierului arheologic Gogoşari, s-a făcut un sondaj pentru încadrarea într-o grupă culturală a unor descoperiri de morminte făcute de localnici.
In luna noiembrie 1962 colectivistul Lazăr P. Chican a adus la Muzeul de istorie din Giurgiu cîteva obiecte strînse cu ocazia săpării unei gropi de scos pămînt de către o echipă a G.A.C. Cacaleţi.
In timpul acestor săpături au fost tăiate trei morminte şi în mal au mai rămas resturi din ele.
Obiectele aduse, precum şi faptul că ni s-a comunicat că şi în altă parte a cimitirului din sec. IV e.n. se fac săpături pentru o cărămidărie ne-a determjnat să ne deplasăm în comună spre a lua măsurile necesare pentru salvarea acestui complex arheologic’.
Apare deja limbajul ” timpurilor noi”:
„Colectivistul” Lazar P. Chican ( nu cetateanul, nu sateanul, nu localnicul), care nu lucra de unul singur, asa, de capul lui, ci in cadrul unei „echipe”, care la randul ei apartinea Gospodariei Agricole „Colective”.
Laudabile sunt insa atat initiativa lui si faptul ca a inteles importanta descoperirii, spre deosebire de cei care voiau sa faca o caramidarie tocmai acolo, cat si promptitudinea cu care s-a actionat pentru protejarea acestui adevarat „complex arheologic”.
Dobre Ionel ( „mocanas” = mama lui este din Ardeleni, satul de mocani improprietariti in Burnaz) mi-a confirmat ca este aceeasi persoana cu Lazar Chican despre care mi-a vorbit tata: cel care s-a casatorit cu Frusina Dracea, fata din a doua casatorie a lui Dumitru Dracea, tatal profesorului Dracea, si al lui nea Costica Dracea, vecin cu noi si frate geaman cu „Leana lui Nanie”.
Fiul lui a fost ( s-a prapadit in 2023) Dumitru („Mili” ) Chican, translatorul de araba al lui Ceausescu
Sapaturile s-au facut intre anii 1963-1974, de catre un grup de arheologi condus de profesorul Bucur Mitrea, care a publicat mai multe materiale, din care am preluat informatiile.
Citez:
„Situl se află pe o panta domoală a unei terase unde a mai fost identificată o necropolă Dridu, în punctul La Gropi.
În punctul Dealul Porcilor sau La Drăghiceanu au fost identificate patru necropole datând din patru perioade istorice diferite:
preistorică, epoca bronzului târziu, epoca migraţiilor şi evul mediu timpuriu.
9
Au fost cercetate 442 de morminte: 342 de inhumaţie şi 100 de incineraţie.
Punctele La Gropi şi Dealul Porcilor sunt separate de un teren neutru de circa 100-150 de metri unde, până în prezent, nu a fost identificat niciun mormânt.
Am putut stabili că aşezarea care corespunde necropolei s-a întins pe malul nordic al gîrlei Jianca la punctul pe care locuitorii îl numesc « La cruce ».
Aşezarea se află situată la SV de necropolă şi la o distanţă de 300 —400 m. Pe acest loc, cum am mai amintit, înainte se întindeau grădini de zarzavat, iar din anul 1970 s-a plantat viţă de vie.
Pe temeiul unor reduse sondaje executate printre rîndurile de viţă de vie am putut preciza existenţa unor aşezări din etape cronologice diferite, între care şi aceea a necropolei ce ne interesează”
Marele Dicţionar Geografic Al Romaniei
(publicat intre anii 1898-1902.) de George Ioan Lahovari are o referire la:
” Cacaleți sau Racovița, mosie rurala, plasa. Marginea, judetul Vlașca, proprietatea Eforie! Spitalelor din București, cu o suprafață de 5304 hectare, rămase după ce s-a dat la 138 locuitori împroprietăriți în 1864 suprafața de 567 hectare.
De această comună depinde și Ciochina sau Racovița, proprietate nelocuită ce aparține D-lui I. Marghiloman și care are suprafața de 679 ha”
In „Catagrafia Tarii Romanesti din anul 1831„
am gasit mentionat faptul ca satul Cacaleti apartinea mosiei manastirii Cobia, avand 63 de familii
Cea mai veche mentionare am gasit-o Intr-un document emis la 10 decembrie 1535, de catre domnitorul Radu Paisie ( nepotul lui Vlad Calugarul, fratele dupa tata al lui Vlad Tepes) în care, în lista martorilor actului sunt numiţi şi Neniul şi Dragnea din Racoviţa.
Documentul judeca o pricina pentru un teren in Tatari din Vajiste ( langa Schitu Poienari, la vest de Trestenic (Tomulesti)).
Sigur cei doi sunt din Racovita noastra , caci in lista sunt oameni din satele din zona; Vitanesti, Razmiresti, Singureni, Darasti.
Prima atestare directa, nu doar conjuncturala, apare intr-un document emis la 25 mai 1568 (peste 33 de ani) de catre Petru Cel Tanar, fiul cel mai mare al lui Mircea Ciobanul (fratele lui Radu Paisie) și al Doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareș al Moldovei, prin care se valideaza cumpararea de catre un ” Nicula logofat si cu nepotul lui Nicula gramatic” de la mai multi proprietari , ” sa le fie de ocina si ohaba lor si copiilor lor ” (proprietate si cu drept de mostenire) .
Documentul este la adresa web:
https://biblioteca-digitala.ro/?volum=12440-documenta-romaniae-historica-drh–vi-1985
Mai tarziu ( peste 14 ani) exista hrisovul din 7 martie 1582 prin care Mihnea Turcitul (stra-stranepot al lui Vlad Tepes) întăreşte mănăstirii Iveri din Bucureşti o parte din mosia Cacaleţi, „partea dăruită de jupan Stelea spătar „, pe care acesta o cumparase de la „Nicula, fiul lui Radu, de la Cetatea de Floci” (localitate disparuta, aflata la gura de varsare a Ialomitei, de unde era si mama lui Mihai Viteazul),
Impreuna cu partea de Cacaleti, este daruita aceleiasi manastiri si „ocina de la Parapani (Vedea de astazi), din aceeasi zona, spre S-E, la Dunare, iar cei de acolo stiau pana de curand(2025) ca a fost mosie manastireasca.
Stelea spatarul a fost un mare boier, originar din Balcani, cu funcția de spătar la Târgoviște. În cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, a ridicat două biserici, devenite mai apoi mănăstiri.
Lucrarea poate fi consultata la adresa de web
https://biblioteca-digitala.ro/?volum=25064-documente-privind-istoria-romaniei–v-1952
In lucrarea „DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA, in volumul XI este analizata domnia lui Mihai Viteazul (1593-1600)
Am gasit lucrarea la adresa web urmatoare:
Acolo, la pagina 129, este prezentat un act emis de cancelaria lui Mihai Viteazul, intre septembrie 1594- februarie 1595, prin care confirma unor locuitori din Cacaleti ( Berea, Bratco, Nan, Dade) dreptul de proprietate pe o portiune din mosia Trestenic ( astazi Tomulesti), satul vecin la Nord.
Radul voievod este Radul cel Mare, fiul lui Vlad Calugarul, si tatal lui Radu Paisie
In lucrare sunt precizate localitatile la care se refera documentul.
De altminteri cu satul Trestenic, sat vecin la nord, cacaletenii au tot avut legaturi.
De acolo era mocanca Ilinca, sotia lui Dobre, fratele lui tatamare, granicer mort in Primul Razboi Mondial, si tot acolo a fost casatorita sora lor Petra.
Acolo tatamare, la o nunta, o noapte intreaga, la concurenta cu Vasile Bigan ( tatal lui Roman), nepot de frate vitreg dar si camarad de arme, au facut curte „uneia cu palarie”, ca sa constate spre dimineata ca „era cam chioara”.
A ramas de pomina in familie refrenul unei melodii de la acea nunta:
„Ocolii biseri-ca,
Cuscra-mi puse piedi-ca”
De multe ori tata lua trenul si cobora la gara Toporu, de unde venea pe jos, si la fel procedau si alti cacaleteni, pana sa apara cursele R.A.T.A.
Am intregistrat o intamplare cand a venit de colo cu Stan Tarata ( Navala).
La 20 martie 1657 incepe actiunea domnitorului Constantin Serban de a inchina moşia Racovița din jud. Vlaşca manastirii Cobia, din Arges, cu „câmpul, fântânile şi şederea satului şi cu tot venitul de peste tot hotarul veri cât se va afla”, pentru că „iaste slabă dentru toate şi făr de nici un venit de nicăierea şi fiind mănăstire de drum şi de sălaşul şi odihna a mulți călători care sânt trecători”
La 26 martie insusi domnitorul cumpara si daruieste manastirii o suprafata mare, si pana la 26 aprilie apar inca opt cumparari facute in numele statului de catre „slugerul Tănase”, urmate de donatii.
Peste 51 de ani, in 1708, la 4 noiembrie, domnitorul Constantin Brâncoveanu se adresă „călărașilor de la Cacaleți”, oameni liberi cu anumite obligații militare (ca și călărașii din 1642), cu următoarele cuvinte:
„vă făcu Domnia mea în știre că aici la Domnia mea să jelui egumenul de la Cobia, zicând cum că v-ați dus în ținutul turcesc de ați luat vite și le-ați tocmit câte 33 de bani de vită și le țineți de le pașteți pe moșia Sfintei mănăstiri de la Racovița”
Nasul sustine ca acei calarasi ar fi fost din Gogosari de fapt ( argumentand ca este un sat mai vechi, si ca mosnenii de acolo au inceput sa isi vanda pamantul mai tarziu.
De asemenea s-ar explica aparitia ambelor denumiri de localitati in hartile mai vechi, cum este cea din 1788, mentionata mai sus.
La secularizarea averilor manastiresti
a trecut in administrarea „Eforiei spitalelor” ( tata povestea ca atunci cand era copil, ii ducea unchiul Stan Dulgheru, casatorit cu sora lui mamamare, pe el si pe „fina Mița”, verisoara lui, in „Livada Eforiei”, sa manance mure)
La sfârșitul secolului al XIX-lea,
era comună, si făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca , sub de numirea de Cacaleți (sau Racovița), formată numai din satul de reședință, cu 1037 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 67 de elevi (dintre care 12 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dunărea a aceluiași județ ca având 2916 locuitori în unicul ei sat.
În 1931, în comuna Cacaleți a mai apărut și satul Ardeleni.
În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Giurgiu din regiunea București.
În 1964, satul și comuna Cacaleți au primit denumirea de Izvoru.
Nu a fost de bun augur: in aproximativ 10 ani incepe depopularea satului, chiar daca o perioada lucrurile au mers bine si oamenii se adaptasera, ca de altminteri in toata Romania
Dar, cum spune cronicarul,
„Nu sunt vremurile sub oameni,
Ci bietul om sub vremi”
În 1968, comunele Gogoșari și Izvoru au trecut la județul Ilfov, tot atunci satul Ardeleni fiind desființat și comasat cu satul Izvoru, iar comuna Izvoru fiind desființată și satul Izvoru trecând la comuna Gogoșari.
( Informatiile de mai sus le-am luat din Wikipedia)
Prin anii 60-70, oamenii din sat inca isi faceau planuri de viitor:
– urma sa se asfalteze drumul spre Alexandria (Drumul figura pe harti ca accesibil, si mai intepeneau cu vreo rulota unii turisti pe la Padină, de ii scotea „Ciuciu” cu magarii.
Chiar si in 2024, Google maps il recomanda ca drum cu economie de benzina spre Pitesti, prin Alexandria-Rosiori de Vede.
A dat Dumnezeu si in 2025, prin planul „Anghel Saligny”, s-a asfaltat in sfarsit).
– se construise a doua scoala, ” Scoala dupa deal”. Fotografiile de mai jos cred ca sunt de la inaugurare.
In prezidiu este si mama ( a fost directoare o vreme, cand a venit la Izvoru dupa casatoria cu tata, ea fiind din Buzau).
In fotografiile de mai jos apar dl. Bilcea-Daia, si d-na Popescu, cred
. 
– tinerii ieseau la plimbare in parcul dintre scoala si dispensar,
– studentii veneau acasa cat de des puteau (Florin Dracea, un cunoscut putin mai mare ca mine imi povestea ca venea special de la Bucuresti ” sa joace tenis cu Ion Mocanu’), – echipa de fotbal „Spicul” juca pe picior de egalitate cu echipele din Giurgiu,
– la „Ziua Recoltei” se umplea stadionul (cu gazonul invidiat de alte echipe) de lume:
se organizau concursuri de alergat in sac, de catarat pe stalpul uns cu vaselina, cu premiu un purcel, un „nea Marin” parca, vindea inghetata despre care unii mai glumeti spuneau ca e „facuta cu oua de cioara si lapte de magareata” ( lapte ajuns acum la mare cautare),
-la dispensar erau doctori tineri care faceau naveta saptamanal la Bucuresti, si multe altele
Dintr-o data, prin ’73, parca un vant a luat pe sus satul: multi s-au mutat ba la Giurgiu, ba la Bucuresti, iar noi, cei de 12 ani pe atunci, ar fi trebuit sa facem lectiile de ciclul 2 la Gogosari. (Cei mai mici ca mine am aflat de curand ca asa au patit)
Generatia sorei mele, Daniela, nascuta in 1967, in clasa a II-a, , invatator fiindu-le tata ( mie mama). Inca mai erau copii la scoala, aici 21.
In fotografia de mai sus sunt domnul Gealatu, director, Domnul si Doamna Popescu, al doilea cuplu de invatatori, si profesorul de matematica,.
Totusi urmau sa se desfiinteze posturi de invatatori, caci deja erau putini copii.
Asa ca ai mei ” si-au luat hamul si prastia”, cum ii placea sa spuna mamei, s-au pus cu burta pe carte ( parca ii vad vara, in luna lui Cuptor, in tinute lejere) , si s-au p.us la punct o vara intreaga cu materia.
Au avut noroc ca s-a organizat concurs pentru posturi de invatatori la Giurgiu ( doar atunci, pentru ca dupa aceea ‘s-au inchis orasele”), si tata a fost primul, cu nota 10,50 ( aveau gradul I profesional).
Bucuros, a exclamat atunci „Excelsior” ( „mai sus”, dar ma indoiesc sa fi fost cineva care sa fi inteles cuvantul= el facuse latina serioasa la Scoala Normala, unde in perioada interbelica predau profesori de la Universitate si de la Conservator )
” Tineti hora, mai baieti,
Ca la noi, la Cacaleti”
Asa mi-a spus tata ca se striga la hora ( mai avea un vers, dar e licentios)
Satul figura, se pare, pe hartile rusesti:
tata povesteste cum in al doilea razboi mondial, dupa intoarcera armelor, a trecut un convoi de carute cu soldati rusi, venind dinspre nord, de la Toporu-Tomulesti, intreband de „Bragadiru, Bragadiru”.
L-au „cooptat” pe unchiul Stan Dulgheru sa ii duca acolo. Acesta a reusit sa se fofileze si i-a pasat lui Gh Gogoasa, ca el e „ginere in casa” si stie drumul.
Tata spune ca pazea niste gutui, si auzind vorba, s-a pregatit sa prinda hotii:
Cand colo, erau soldatii rusi: ploua si se adapostisera cu carutele sub ulmii mari de la drum, langa casa veche (Nefiind fructiferi, eram nedumerit de utilitatea lor: tata mi-a explicat ca la umbra lor se adaposteau vitele de arsita verii).
Auzisera ca in Basarabia deportasera familiile care detineau carti, si toata noaptea au carat cartile in „groapa de bucate” de sub una din camere.
Frica de rusi a ramas in constiinta colectiva:
cand tanti Mița, verisoara lui tata, fata lui unchiul Calin, fratele lui mamamare, casatorita cu unchiul Aluș ( Anghel) Marlogeanu, lucrand la camp, spre Beiu, a auzit vorbind intre ei niste vecini, bulgari de neam, si a fugit ” la caruta” speriata: ” Rușii, vin rușii!”
Tot prin zona, pe la Draghiceanu, a trecut si Osman Pasa, mergand de la Plevna, in prizonierat la rusi.
Fiind iarna, l-au gazduit la Draghiceanu, in casa la cineva de alde Furniga.
Drept multumire, la plecare i-a lasat calul lui ( fapt povestit de nașul Stancu Nedea intr-o nuvela, „Calul lui Osman”)
IMPREJURIMI
Pe langa sat treceau ” drecsiile”, drumuri trasate mai demult, intr-o actiune de sistematizare a teritoriului, abandonata se pare:
una trecea pe la nord, paralela cu soseaua spre Putineiu, si alta pe la marginea de apus a satului, venind dinspre nord, de la „Padina”
– tot spre apus era „Padina”
Tufanul ( stejar singuratic),
ramasita a codrilor Vlasiei, de pe drumul de la Gogosari la Giurgiu, dupa Valea Ciuvicii, la curba dinainte de fostul IAS.
La radacina lui ar fi „jucat” flacari deasupra unei comori.
Satul BURNAZU ( ARDELENI)
Cu icoana la mocani :
De Craciun, fiind viscol, preotul a ratacit drumul si a ajuns la Contesti
„Au mai rabdat o zi fara sa guste sorici, sarmale”
Este vorba despre un sat mai spre sud, intemeiat de familii de „mocani”, ciobani originari din Marginimea Sibiului, Dumbrava Sibiului, Valcea, improprietariti in Burnaz, deoarece in muntii lor nu au avut sa le dea.
De altminteri, nu erau total straini de loc, facand de mult transhumanta cu oile in Lunca Dunarii.
Am cunoscut pe cineva de acolo din neamul Vonica, neam mentionat si de Sadoveanu intr-o nuvela cu actiunea in Dobrogea.
Mocanii veneau la hore, si ii uimeau pe cacaleteni cu invartitele lor: ” nu le-o veni ameteala?”.
Am vrut in copilarie, pe la vreo 12 ani sa ajung acolo, cu bicicleta, pe Drumul Postei, dar vazand in departare niste caini mari fugarind ceva, nu am stiut cum sa fac mai repede cale intoarsa.
Aveam la mine un tarus de fier, dat de tata sa ma apar, dar am preferat varianta non-violenta, rusinoasa, dar sanatoasa.
DIVERSE INTAMPLARI
3 biciclete in sat
Invatatorul Dragan: ” Cui ii place.. Cui nu, il. ( L-a trimis la origiji)
FAMILII
MARLOGEANU
Primul Marlogeanu a fost Petre, venit de la Teleorman, gazda de hoti de cai.
El l-a impuscat pe al treilea Bigan venit de la Teleorman, deoarece acesta l-a recunoscut cand au venit noaptea ca sa ii fure „calul de calaras”, si i-a strigat ” Te cunosc, Petre!”.
Dintre copiii lui, cu tata l-am analizat doar pe Petruș, care a fost primar ( ales la 9 august 1864) .
Copiii lui au fost Ilie (Leu), Radu, Nidelea, si o fata , casatorita cu cineva din neamul Budacu.
Ilie, printre altii, l-a avut pe Mircea Marlogeanu, profesor de limba romana : acesta , la randul lui, a avut 2 copii, o fata si un baiat autist, il mai vad prin Giurgiu.
Nidelea a avut porecla Fericea:
le tot spunea tiganilor: ” ferice de voi, ca nu aveti pamant: nu trebuie sa sapati, sa pliviti.”
Si Fericea i-a ramas numele.
A avut 3 baieti ( unul a murit pe front) si o fata, handicapata.
Al treilea a fost ” unchiul Aluș ( Anghel), casatorit cu ” tanti Mita”, verisoara primara a lui tata, fata lui unchiul Calin Nedea, frate cu Mamare.
Tata povesteste o intamplare cu pistoale , la „strigatul peste sat”, de lasata secului
CALOTA
I-am mentionat pentru Radu Calota, profesor de muzica si prieten bun inca din Scoala Normala cu tata.
Tata i-a fost nas, dar ceremonia a fost semiclandestina, la ei acasa, intrucat erau membri de partid ( inrolati volens-nolens, fiind cadre didactice).
Aici suntem la Calimanesti, unde am tot mers pana prin 1975, sa se trateze cu apele de la „Izvorul 9”.
In fotografia de mai sus este in fundal, impreuna cu tata, la una din serbari, probabil ( nu este mentionat nimic pe verso).
Tatal lui, unchiul Florea ( porecla Cucu), a fost prieten bun cu tatamare: l-am apucat si eu, voinic, hatru si glumet.
Finul Radu, semanand cu mama lui, tusa Floarea, micuta de statura, la hora obisnuia sa strige: ” Nu te uita ca sant mic, c-am pe tata mai voinic!”.
A fost jucaus, si la nunta lui Danut, baiatul lui, a dat o reprezentatie de pomina, jucand „Calușul”.
Pe fata lui, fina Mirela ( semana leit cu tusa Floarea, bunica ei), a botezat-o sora mea Daniela.
Acum este in Anglia, si a luat-o cu ea si pe fina Vița, caci finul Radu s-a prapadit de mult.
Sora lui, tanti Ilinca, a fost asistenta medicala la dispensarul din sat, si cu Florin, baiatul lui, suntem prieteni.
A facut Silvicultura ( surprinzator pentru mine, caci nu il stiam sportiv si dornic de natura) = Unchiul Florea ( „Tetea” ii spuneau nepotii) il tachina: ” Ferica de padurar, ca se plimba sub umbrar”
FOTA
Nasul Stancu Nedea spune ca au venit din nordul judetului, si s-au numit Chirpiliu (suna asemanator cu Kupruliu, numele unei familii de viziri celebri din Imperiul Otoman).
Purtau sort, si prin analogie cu fota din costumul popular, au fost „botezati” asa, si dupa „bunul” obicei al locului, asa le-a ramas numele.
Au fost neam mare, dintre ei as mentiona pe Ioana Fota, mama profesorului Dracea, si prima sotie a lui Dumitru Dracea.
Aceasta era fata lui Vasile Fota, primul venit.
O sora a lui Vasile Fota s-a numit tot Ioana, si s-a casatorit la Draghiceanu cu Anghel Nedea, tatal lui Radu Nedea, tatal bunicii mele paterne, Floarea.
Aceasta era deci verisoara de al 2-lea cu copii lui Dumitru ( Dinu) Dracea si ai Ioanei ( Vasile) Fota.
Despre acestia am vorbit in pagina dedicata familiei Dracea.
Dumitru Dracea luase impreuna cu cumnatul Stoica Fota , masina de treierat.
A avut si moara dinspre Draghiceanu, unde i-au dat foc la 1907 lui Alecu, vataful boierului Fane Pop.
Nasul Stancu Nedea spune in nuvela „Flacari pe Burnaz” , toata povestea lui 1907 de la Cacaleti.
BUDACU (uniti cu Petrus Marlogeanu)
Nu stiam numele, dar tata i-a pomenit pentru ca baiatul lui „Budacu batran” (cel casatorit cu sora lui Nidelea Marlogeanu), fiind cioban cu oile pe Sabanu, i-a luat apararea.
S-a intamplat cand baiatul lui Stelica Grozea, deoseama sau cu un an mai mare decat tata, l-a amenintat cu cutitul, pentru ca tata ( era cu caii la pascut), ar fi intrat pe locul lor.
Sabanu ( numele unei luni din calendarul turcesc) este valea care vine de la rasarit, dinspre Putineiu, pana ” la Moara”, la sosea
Paraul s-a format in timp = tata spune ca la inceput era apa doar dupa ploile mari).
BERBEC
Berbecii au fost neam mare si vechi in Cacaleti, asezati pe langa garla, si dintre ei i-am mentionat pe urmatorii.
BURADEL (porecla),
Statea pe langa fantanile mari, din jos de scoala.
Dintre copii lui tata le mentioneaza pe dadaMâia ( Maria), dada Cula ( Necula), si daOnica (Ioana-diminutiv Onica), dada fiind apelativul pentru sora mai mare ( doda din Banat), iar nenea pentru fratele mai mare.
Le-a retinut, fiind rude cu familia Nedea, prin Ioana(DaOnica), casatorita cu Enache, fratele strabunicului Radu Nedea.
Dada Mâia s-a casatorit in neamul Burila, a avut un baiat deoseama cu nasu Stancu Nedea, invatator la Baneasa de Giurgiu, („semana cu unchiul Lixandru Prodan”), doua fete, si inca un baiat ramas acasa.
Dada Cula s-a casatorit cu Deciu, perceptor la Ralesti, a avut 3 copii, unul mort pe front, o fata si inca un baiat, vecin de loc pe „Bratianca” (il tachina Tata mare ca o se insoare cu fata „verisoarei Bica de la Ralesti , ” o beldie”)
STAN BERBEC
Doi baieti ai lui , Ilie ( casatorit cu fata lui „Varu Cae” Dulgheru, sora „mutilor”) si fratele lui Stan l-au omorat pe Cucuregi, dupa ce acesta il batuse pe Ilie, am povestit asta in pagina ” Batalii”
NIȚU (Ion) BERBEC
Avea bordei la vie , pe „Drecsie”, dincolo de „putul lui Dobre Chiru”, varuit, cu butoaie pe categorii. Nu era incuiat, si cand voia sa bea, il intreba: ” de care imi dai, Tudorache?”
Dintre copii lui, tata mi-a povestit despre Iancu, mos Dobre, si despre o fata care s-a casatorit cu „Pochindeaua”, cel cu ” Ba, lasa gluma, da caciula”.
Il chema Iosifescu, si era venit de la Pitesti. Porecla s-a lipit de el la un joc de carti cu tiganii.
Mos Iancu
ii fura porumb din patul lui Tudorache Contesteanu, care tinea carciuma peste sosea, in coltul opus casei lui finul Niculae, unde eu am apucat „lotul agricol” al scolii.
Dupa aceea i-l dadea tot lui, pe bautura.
Acesta se cam prinsese:
-mai Iancule, porumbul asta cam seamana cu al meu
-Ei, porumb, acolo!
Fusese veterinar in armata, si era util conunitatii.
Il cununase Ene Bigan, varul lui tatamare, cel care il atacase ajutat de Tudor Druga si cumnatul Marlogeanu, si mai ca il stransese de gat.
Tata zice ca „se unisera la furat”.
Mos Dobre alu’ Nițu
L-am apucat si eu, parca il vad stand pe un scaunel la casa veche. voinic si hatru: ma simpatiza, desi eram un copil mai introvertit.
A avut 4 copii:
Vasilina casatorita cu Niculae Tonca (sotul ei tinea beciul incuiat, si cheia la el, ca era bautoare)
Marita(Maria) casatorita cu vecinul nea Ilie Druga,
Vergina casatorita cu „Rusu”, nepotul lui Gheorghe Bou, fratele vitreg al lui tatamare,
si pe finul Niculae, casatorit cu „tanti Mita”(Maria), verisoara lui tata, fata surorii lui mamamare casatorita cu Stan Dulgheru.
Costache Berbec
Fusese vecin cu unchiu’ Marinica, si o fata a lui, casatorita cu Dragan, a ramas la casa batraneasca.
A mai avut o fata croitoreasa (nevasta lui Gurin), pe Lenuta in Ralesti, Dragne si pe Florea, cel mai mare,
Acesta a avut copii pe Petre, care a facut facultatea de matematica, pe Nelu, inginer, si pe Dorica.
N-a avut ce face si a fost simpatizant legionar
Tata l-a mentiona deoarece la una din fetele lui, Dorica (Tudora ii spunea nasa), la Campina, a stat nasu cand a iesit la pnsie,, el neavand copii.
Nu a functionat, asa ca s-a stabilit la Giurgiu (norocul meu, ca am stat in gazda la el):
nasa povestea ca faceau economie de curent = ” vedem sa bagam in gura” .
Petre Berbec, prof de matematica in Bucuresti, a fost prieten cu unchiu’ Nicu, fratele mai mic al lui tata ( si tovaras de pahar)
NAVALA
S-au numit de fapt Jurubita, numele de Navala l-a primit stramosul lor de la un boier, care l-a apostrofat :” ho, unde dai navala?” . Gheorghe, unul din descendentii lui, a avut o iapa, Reverenda, care s-a speriat de o gasca ce dadea din aripi intr-o caruta, si a ramas intamplarea de poveste in sat
a avut 7-8 copii : Stan (Tarâță), Nita, „Maria neichii Marie” casatorita cu Gheorghe Bigan (Bou) , fratele vitreg dupa mama al lui tatamare, alta cu un baiat al lui Tudor Druga , Badea bunicul lui Marcel Navala, un baiat cu un an mai mare ca mine, care s-a facut profesor de matematica ( tatal lui era „nea Stan”, el distribuia painea de la brutaria din sat, la chioscul de langa dispensar, si mama din neamul Furniga ).
Tata mi-a povestit despre ramura lui Stan Navala, cunoscut in sat cu numele Tarâță A stat vizavi de biserica, pe colt, o casa care imi placea (inainte a stat acolo popa Pandelea, dupa ce inainte statuse la noi, si de unde mai apoi a plecat la Botoroaga, de unde era de fel) si unde o vreme a fost locul de unde luam painea facuta la brutaria CAP-ului ( era tare buna, si de cateva ori pana sa ajung acasa, ii mancam mai toata coaja frumos rumenita.)
A avut 3 fete si un baiat, una deoseama cu tata, a doua casatorita cu Licuta, si a treia cu Radulescu, din Giurgiu. Baiatul ei este Viorel Radulescu, cu 3 ani mai mare ca mine
IVĂNUȘ
Ghita Ivanus a fost presedintele CAP-ului. A avut un frate, pe Cristache, contabil la CAP
Ghita statea la deal de noi , intre Roman si Burnea. Acolo ne jucam noi, copiii de pe ulita: eu, Luiza Dracea, Marioara lui Burnea. (generatia mea), Mariana, fata lui Ghita, si Manea Florea, ei doi cu 2-3 ani mai mari, „de-a pitita, de-a fugita”. „De-a casele ” ne jucam langa curtea noastra , ca era drumul mai jos decat curtile, si malul de pamant era numai bun de imaginat case. Tatal lui Ghita a fost Petre, iar bunicul Ion a fost frate cu prima sotie a lui Mos Marin, strabunicul
De acea Mos Marin a facut mai multi fini, din Ivanusi
TOPOREANU ( SAITOC)
-Marin Toporeanu era pe ulita noastra, si se casatorise cu „tusa Ionica”, fata lui „Tatica Lazar” Raboj, nepoata de var al doilea a lui Tata. -Ion era cu 1 an mai mic decat Tata, s-a casatorit cu Marioara, fata lui finul Nicolae Trap (Popa) -Maria ( porecla Jegarlia), a fost prima sotie a lui unchiu Marinica, fratele lui tata. S-a casatorit cu Berbec, pe langa tusa Ioana, sora lui tatamare, – Costica a murit la fotbal, pe stadionul vechi, unde s-a facut dispensarul, ca a baut apa rece: alerga repede.
CHICAN
Dintre acestia , tata il mentioneaza pe Zamfir Chican,. Acesta , ramas si el vaduv cu doi copii, s-a casatorit cu vaduva lui Dobre Bigan, fratele lui tatamare decedat in razboi. Ea era „mocanca” din Trestenic ( Tomulesti de astazi), si dupa moartea lui, s-a dus inapoi. Zamfir Chican s-a dus dupa ea, si a adus-o la Cacaleti. Ea si-a pastrat numele de Bigan, ca sa ia pensie de erou de razboi. A avut copii pe Marin Chican ( deoseama cu Tanti Nina, sora lui tata, si premiant) , pe Petre ( al Puichii) cam leat cu unchiul Marinica, pe Tomarcas, (casatorit cu fata lui Ilie – fiul lui Tudor Druga, protagonistul intamplarii cu cumnatul Didi Furniga), pe Elena casatorita cu Didi Furniga, deoseama cu tata si colega de clasa , inscrisa la scoala cu numele de Bigan.
Marin era apucator si impreuna cu altii au vrut sa il fure pe „Cucu”, unchiul Florea Calota, tatal lui finul Radu Calota ( acesta i-a simtit, si fiind voinic, s-a luat dupa ei: Marin Chican l-a pandit, si l-a atacat)
Dintre nepotii ei, eu il stiu pe Rodica, baiatul lui Petre ( al Puichii), si pe cumnatul lui, Viorel Radulescu (nepotul lui „Tarata”, si sef la OJT Giurgiu)
Tudorache
Tudorache Contesteanu venise din Teleorman, si deschisese carciuma pe coltul opus casei lui Mos Dobre alu Nitu, unde ulterior am apucat eu ca elev lotul agricol al scolii. Teoretic ar fi trebuit sa „facem practica”, dar
Pavel tiganul
El era veteran de razboi, dar umbla cu traista prin sat, cu cersitul. Dupa ce l-au ingropat (aveam vreo 10 ani eu), a fost mare valva in tiganie ( era chiar pe coasta dealului unde era cimitirul), ca s-a facut strigoi. Au vrut sa il dezgroape, sa ii bata un tarus in inima: nu stiu ce s-a mai intamplat. A avut 13 neveste, ca asa era obiceiul la ei.
Da Cocos a avut 30.
Lucrau la Mos Marin la cazaneata, si pe langa plata mai cereau: ” Da nu dai si o tuica, ca si treaba buna iti fac”
Radu Mutu
Si sotia lui era muta, dar copiii ” au iesit cu vorba”. O fata de-a lui a avut o aventura cu vecinul „Nicu lui Blana”, care la randul lui a fost inselat de sotia Vergina cu fratele Rusu
El l-a salvat pe „picior de lemn”, tragandu-l din batoza care il prinsese.
Pașlae,
tatal lui Nea Marin Zmeu, vecin cu noi. La Petru Rareș l-a gasit tatamare la scoala, acolo l-a lasat.
Patulan
Gogu lu Roman spunea ca in al doilea razboi, la misiuni periculoase, el se baga. A si fost ranit intr-una. Baut fiind, a cazut din car. si zacand in soare, a murit.
Nea Marin Castravete, frizer
End
Lasă un răspuns