Fratele mai mic, „unchiu’ Nicu”, nu putea sa ii spuna Stanica, ci Lilica.
A acceptat numele, si l-a impus prin prestanta, iar „domnu’ Lila”, rostit cu respect, e numele sub care a ramas in memoria celor din sat, care l-au cunoscut, sau i-au fost elevi.
In clasa a III-a la scoala = erau destui copii la scoala si intre razboaie.
Invataminte magistri: „Sadesti un pom, faci o biblioteca, salvezi un om de la moarte.
La Scoala Normala, influentat de o prelegere a unui profesor, cativa ani nu a gustat tuica.
Pasiunea lui cea mare a fost muzica, si a si facut doi ani de conservator, dar conditiile grele de trai de dupa razboi, amplificate de „noua ordine ” comunista, l-au silit sa renunte la visul lui.
Din cand in cand lua vioara si ii canta serenade mamei
Mama a facut si ea Scoala Normala la Buzau, si de atunci a pastrat un permis de calatorie CFR= era in 1944
Lui tata ii placea in copilarie sa cante la fluier, dar mamamare nu l-a incurajat, ba chiar il pedepsea. I-l dadea de contraexemplu pe Mitilița, vacarul de la Draghiceanu, care canta din fluier cand i se facea foame, pana ii aducea cineva ceva de mancare: era sobra, si pretuia doar munca staruitoare.
A doua pasiune a fost limba franceza, si le-a predat-o cu pasiune elevilor de la Izvoru, cand nu erau profesori prea multi.
Pana la sfarsit, ne spunea o poezioara cu zilele saptamanii
Cativa dintre elevii lui mi-au povestit o faza:
Un elev pus sa conjuge verbul „etre”, nu stia.
L-a ajutat:
” – Je suis”
Elevul -„Je… suis”
Tata – Tu..?
Elevul – ” Sui?”
Tata-” – Il?
Elevul „-Sui?
Tata: ” Ho, ma! Unde te sui?”
Altul, pus sa spuna in franceza ” as cumpara branza” ( j’acheterai du fromage), a improvizat:
„-Je cumperos brinzes”
Marian Chican in fata, s-a plans la ‘tetea” Florea Calota
la Turda (satul Calarasi, comuna Bogata) = inceput de cariera didactiica
Are doar doua fotografii de.acolo:
„Bogata,Turda
O clipa din viata de invatator, cand in parcul Fermei de Stat din localitate am prezentat o serbare cu tinerii de la Caminul Cultural”
In fotografie este slabut, aproape emaciat, ca erau timpuri grele: facuse deja doi ani de Conservator, dar tatamare nu mai putea sa il ajute, caci „cotele” ( reparatii de razboi pentru rusi) luau toata tecolta taranilor, ca sa ii „convinga” sa intre la CAP.
Dupa 1948 au fost repartizati in tara, cat mai departe de locurile de bastina. O perioada in cartile de munca nu s-au inregistrat ” retributiile” ( salariul este o notiune capitalista, nu ?) pentru ca ” o sa vina comunismul”, si fiecare o sa primeasca ” dupa necesitati”, desi de la fiecare „dupa capacitati, tovarasi! „. Asa ca la pensie s-a considerat salariul minim pentru perioada aceea.
Ne-a povestit ca acolo se bazau mult pe bivoli, si ca in anumite zone, din cauza noroiului, oamenii umblau ” pe catarigi”(catalige)
A facut armata tot atunci, la Someseni, dar nu a facut instructie: i-a alfabetizat pe soldatii care nu aveau scoala.
Este cel mai din dreapta, in picioare, langa copacel.
Atunci a avut o cumpana mare, facand pneumonie, cu febra mare, si un camarad a profitat ca sa ii fure banii.
Horvath Miklos: a ajutat la „infratirea intre popoare”, convingand un maghiar sa lase copilul la scoala romaneasca de acolo
Cu Printul la Badeni: crescand cu cai, I-a placut calaria, si era sa o pateasca la Turda.
Activitati, coincidente
Cu Popa Cristescu era prieten. Acesta fusese lider liberal in sat, si in perioada cand tata era la Turda, fusese inchis in lagar, in Baragan. Acolo a fost adus si un preot chiar din comuna unde era tata, si cand popa Cristescu l-a intrebat despre el, un batran din lagar a intrat cu ei in vorba: il cunostea si el pe tata, pentru ca venea in vizita la Tanti Nina, sora , care statea in gazda la acel batran.
Pe popa Cristescu l-am apucat , mergeam cu Plugusorul la el ( amenajasem o sanie , cu manere ca sa semene cu un plug, ancorasem un brad pe ea) si le-am aruncat cu un pumn de boabe de grau in geam (obicei care nu se pastrase, dar de care imi spusese tata) de i-am speriat.
A avut cateva contre cu cineva de la inspectoratul din Turda. Acesta se laudase ca „l-a dat afara” pe tata , si la un curs de perfectionare, un invatator de acolo, afland ca nașul Nedea Stancu era ruda cu tata, i-a povestit despre asta. Nașul l-a rugat sa ii transmita „amicului” ca: „poate sa-l pupe-n… cot= e director de scoala in satul natal”
CuBaietii1
Cu baietii2
CuBaietii3-Dascale=Hulpe sa fie, sau halta spurcaciune?
A venit de acolo cu un cantec, cu care ne delecta din cand in cand, dar pe care nu am apucat sa il inregistrez, si cu expresia ” Hoghiom bichis”, adica „da-i pace”, dar si cu zicala: „Unguru-i falos, dar nu- i primejdios”
” M-o trimes mama la capre”
Mai faceau intreceri la tranta, si a castigat admiratia ungurilor, cand i-a aplicat unuia tehnica lui preferata, de 2 simulari de piedica si a treia decisiva „Aaa, tonito ur!” ( Domnule invatator, asa ii spuneau acestia, cu respect)
Scotocind prIn biblioteca, am gasit o cartulie rosie, cu analize literare din acea perioada: am retinut-o pe cea dedicata poeziei „Oda compresorulu”, atat de bombastica, incat fara sa vreau am memorat-o
„In poezie este prezentata cu un reallism cutremurator epopeea urcarii compresorului pe muntele Toroioaga, pentru a aduce lumina in casele oamenilor. Poetul descrie navala de sentimente din sufletul brigadierului Vasile:
Clipa, stai! Opreste-ti zborul!
Se pravale compresorul!
Cade-n rapa viata, dorul.
Si tot muntele cazu,,,,
Numai compresorul, NU!”
Primele doua versuri le tot auzeam la spectacolele studentesti, strecurate de brigazile artistice , si am avut sansa, gasind cartulia, sa le inteleg pe deplin actul contestatar ( si in acelasi timp sa ma ingrozesc in ce lume am fi putut ajunge daca se mergea in continuare pe linia proletcultista)
A reusit sa revina la Izvoru, . Pe aici s-au perindat multi profesori care ulterior s-au mutat la Giurgiu
Aici, in dreapta, este profesorul de matematica Buduru, cu care am devenit vecini la bloc msi tarziu, cand ne-am mutat si noi la Giurgiu
Cu dom’ Bancila
Acesta era profesor de istorie, terminase cu 10 facultatea, dar era naiv, un copil mare, probabil autist, dar pe atunci nu se stia de asta. Tata l-a „adoptat” si l-a ocrotit chiar daca facea cu el mici glumite. A plecat dupa cativa ani, si s-a aflat ca s-ar fi sinucis: probabil lumea, viata l-au coplesit.
COPILARIA
Era direct in exprimare:
Mamamare avea un frate la Giurgiu, contabil la Camera de Comert, „Nica Marin”, pe care il astepta, curios.
Cand acesta l-a apostrofat, in gluma (” ce e cu tine, ma, aici ?”) i-a ripostat imediat, cu o injuratura neaosa, desi avea doar cativa ani.
Tudor Druga, vecinul avea multi porumbei, care tot veneau la noi in curte.si tata cu unchiul Marinica , mai prindeau cate unul, cu cosul, proptit deasupra unui pumn de boabe .
Una din indatoriri era sa duca la pascut caii, si era sa fie agresat cu cutitul de baiatul lui Stelica Grozea (cel care ” a scapat” galeata in cap lui Nanie, la sapatul unei fantani). A avut noroc cu un cioban din neamul Budacu. Acestia aveau tarla pe Șabanu ( este valea care vine de la rasarit, dinspre Putineiu, pana ” la Moara)”, si se imprietenise cu el. Ce e drept, tata pastea caii si pe locul familiei Grozea, dar sa il taie pentru asta….
Cu Stelica Grozea, tatal baiatului era treaba mai veche:
Locul nostru era bine plasat, pe deal si nu se stringea apa pe el. Tatamare il fertilizase cu balegar, de se facea un porumb de toata frumusetea. De aceea Stelica Grozea, impreuna cu fratii lui din Ralesti, impreuna cu care „dijmuia” toata mosia Draghiceanului, de la Drumul Untului pana la Cacaleti, se „abonasera” la el. Cu greu a reusit tatanmare sa se „descalceasca” de ei, prin judecata, caci jandarmul local nu i-a dat nici un ajutor: ori il ” cointeresau”, sau ii era frica de ei
Tata , la randul lui, a ajutat si el pe altii.
De cateva ori a trebuit sa sara de pe cal, ca altfel ” isi faceau naluca”, si puteau rani pe cineva
La Sabanu, unde aveam loc, la „budurui” ( izvor cu apa potabila)
Spre Draghiceanu, cu nasa Rada Nedea, unii alde Sepere(Ispas) au fost obraznici
A incercat unul, hot de meserie ( incercase sa fure stupi de la Varu’ Cae Dulgheru, leat cu tatamare, si acesta il simtise), sa il racoleze, invatandu-l sa fure, dar se pare ca nu i-a placut.
Era de fapt educatia de acasa, caci tatamare avea o vorba, pe care mi-a transmis-o si mie tata: ” Sa fii hot pe punga ta”
SCOALA NORMALA
Aici este cu tanti Nina, sora mai mare, si cu o nepotica de la Bucuresti.
Facuse 6 clase, si a reusit la Scoala Normala, dar „fara loc”, printre primii cazuti la examen.A acceptat faptul, si a ramas la munca campului. A venit toamna, cum era pe atunci ploioasa, si in coliba de coceni pe care o faceau in fiecare an ( stateau la camp cu saptamana). Imi povestea:” a razbit ploaia prin acoperis, de ne-am pus toate toalele in cap. Stateam si ma gandeam: si in Franta ma duc, la nea Fane, numai sa scap de aici „. A doua zi, dimineata a venit tatamare calare: ” Hai acasa, a venit telegrama, ca s-a eliberat un loc, pentru ca nu s-a prezentat unul dintre cei admisi”.
Exact acelasi lucru l-am patit si eu, de curand, cand am dat examen de specialist IT la Ministerul Public, pentru a treia oara, si desi am avut nota de trecere ( 8 era), a fost admis un candidat cu aceeasi medie, dar cu nota mai mare la proba practica. Ma resemnasem, dar dupa o saptamana, ma apeleaza un numar necunoscut: Sa raspund, sa nu raspund? Hai sa raspund: ” Domnul Bigan? S-a eliberat locul la Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman, ca persoana admisa a refuzat postul.” Am acceptat si un an am facut naveta la Alexandria, unde ii spunea Baba Maria, strabunica, bunicii mele sa se duca cu tatamare: ” Sa te duca Gheorghe la Alexandria, la carciuma, sa iti cante lautarii”. Un traseu trecea prin Atarnati, Storobaneasa, Beiu, de unde era Baba Maria, ” la gara la Smardioasa”, unde era targ, Cervenia, Bragadiru, numai locuri pe unde umblasera inaintasii mei. Si tata mai mergea pe acolo, cu sareta de la CAP, de i-au speriat calul teleormanencele care maturau in fata curtii cu tarnul.
Scoala Normala era ca un fel de institut pedagogic, cu profesori de la Universitate, de la Conservator, invatau si contabilitate, fiind pregatiti sa faca si activitati administrative la tara, unde , pe langa preot, nu prea existau intelectuali.
A tinut minte pana la sfarsit numele colegilor din catalog, dinaintea lui Banica, Bucur, Besleaga, Bigan.
Sunt doua fotografii de atunci, dar pe el nu il vad
Invata si cand mergea cu vitele la camp in vacanta, si la internat, sub plapuma
Profesorul de matematica, Adolf Dinca, l-a persecutat, avand impresia ca ii pune „intrebati incuietoare” , si a vrut sa il lase corijent, chiar daca stia materia. A intervenit directorul, care il aprecia: ” Oi fi dumneata savant, dar nici baietii nostri nu sunt prosti”, si a trecut in catalog ” promovat”. Cu ocazia asta au trecut clasa si celalti dupa el, chiar daca unii erau mai slabuti. I-au multumit toti: ” Bigane, daca nu erai tu, cine stie cati treceam”.
S-a dus buhul si profesorul de religie a simtit nevoia la ora sa puncteze” Uite asa, dragii mei, l-am biruit pe Iuda”
Spre Magurele era gospodaria scolii, aveau si vite, asa ca se adunase baligar in grajd. Fiind invatat de acasa cu activitatea, a organizat totul si a curatat” grajdurile lui Augias”. Directorul a spreciat asta in mod deosebit
L-a apucat in scoala pe Marin Preda, cu cativa ani mai mare. Acesta mai apoi s-a mutat la Targu Mures ( probabil era si acolo Scoala Normala), ca nu il lasa subdirectorul sa iasa in oras: stateau in internat, cu regim cvasi militar: ore de clasa, ore de studiu, bilete de voie,etc.). Copil unic, fusese jandarm in Naruja, satul din Vrancea unde au fost partizani in anii 50. Probabil din vremea aceea pastrase un pistol, pe care l-a gasit unchiul Costea, fratele mamei ramas la casa batraneasca, atunci cand a refacut-o.
Unul din verii lui tata, Nicu, copil de trupa si mai apoi sofer, baiatul matusii casatorita la Tresetenic, a venit in vizita la tata, la Scoala Normala, cu buzunarul plin de bani, sa il scoata in oras (faza din Morometii, cand la fel se intampla cu Niculae Moromete, si cred ca e foarte posibil sa fi preluat intamplarea).
Mai tarziu,am aflat ca la Caldarasti , satul din Baragan de unde este mama,se petrece actounea din Morometii 2 ( din nou se intersectteazaa drumul lui Marin Preda cu al parintilor mei) Acolo bunicul meu dupa mama a fost notar intre cele doua razboaie mondiale, si nu era de loc surd, sau morocanoa, cum il descrie Marin. Preda pe ” notaru batran”, ci „avea nume bun in sat” , dupa cum mi-a spus o sora a mamei.
In imagine este cu primii 4 dintre cei 8 copii (el fiind singur la parinti, lucru rar pe vremurile acelea): Dita, Ana, Tasel ( Atanasie) si mama, cea mai mica si bosumflie ( si asa am fost si eu). Au urmat Costea, Sora, Caliopa ( i-a placut mamei numele asta), si Maria.
Ne povestea o faza, cand au iesit in oras mai multi, si la cofetarie a incurcat ” siroapele” cu ” sifoanele”
Faceau si figuratie la teatru
L-au asteptat pe Tito, dar nu l-au vazut, ca tocmai fusese un atentat asupra lui ( unul din cele 20), si a trecut in masina blindata
Discutii despre Razboiul de Independenta:
„Asta-i muzica ce-mi place mie”
GLUME
-” Mai uda-te, Mitule” povestea cum , intr-o duminica, „finu’ Duduș” il barbierea pe ” Mitu lu’ Jâjă”: ( era o mare dovada de prietenie), si schimbau replici cantate.
de altminteri barbieritul era un ritual ce dura, incepand cu ascutitul briciului pe o curea speciala, minute in sir, pregatitul spumei cu sapunelul, inmuiatul barbii, udatul cu apa
– Doi boi mai buni
-Cuplete=Da-i ‘nainte, nu fii bou
– Asta sunt, n-am alte rele
-Am mai retinut si am avut succes peste tot unde am spus-o:
” Domnisoara, sunteti pesimista?
Nu , domnule, coafeza!”
– Cu mama, recitau o poezioara hazlie:
Lelea Stana sora cu mama,
si-asa , neica, cum spusei,
Nea Matei, fratele ei.
Si-asa, neica, cum ti-am spus,
Capra era sus pe urs,
Ghici, care era mai sus
– Ultima gogoasa
-Zgarcitul pe cale sa se inece:( Da-mi mana! Nu dau nimic.)
– Țac Pac strachina-n cap ( faza cu Bâtagaga)
-Din gluma, un descantec si-a facut efectul
-” Ce tuvloaie, dormeza, fa!” La tara mai confundau cuvintele.
– La „Cooperativa” ( la Nea Stan) cineva intreaba:
– Bomboane este?
– Bai, nu se mai spune este, pe taraneste, se spune sint, pe boiereste.
– Dar rahat sint?
– Esti”
-Are Câtca doua baieti
– O pomenea meteu pe „Verisoara Bica de la Raresti”, asa ii spunea tatamare: era sora cu Badea Balan, veniti din nordul judetului, vecini mai la deal, spre parc, cel care a luat arvuna si de la Raboj, si de la Ivanus.
– Te cunosc dupa mustata, Nicule! A ramas vorba dupa ce nepotii i-au facut o farsa lui Niculae Matracaru, , om serios, cu vorba asezata
– de altminteri la tara se mai faceau si glume mai nesarate: la nunti ii urcau pe lautari in copac
„RATA” fiind infiintata mai tarziu, de multe ori venea pe jos de la Giurgiu
De asemenea se obisnuia sa se vina cu trenul pana in gara la Toporu, la nord de sat, si de acolo pe jos
La recensamant, cu nea Pandelea (Ion Bulea, i-a ramas poezie: Je m’apelle Bulea Ionel), a aplicat cainelui curtii, lasat liber, ca sa nu ii recenzeze capra, tehnica pe care mi-a impartasit-o si mie: piciorul si mana stanga inainte, cainrle le ataca, fiind in fata, cu piciorul drept din spate vii si lovesti: a aruncat cainele in spinarea lui Pandele, care fugea deja. Mai incolo au nimerit la cineva care taiase un curcan si facuse ciulama. L-au umbiat cu poezia: „Ciulama de pui de curca, treci Ioane de mananca”
Replica Grama
O sa va trimit la Glavacioc, le spunea copiilor,si i-a trezit amintiri unui consatean
Umbla vorba in sat ca spre Glavacioc era o padure unde haladuiau talhari la drumul mare
Dom’ Popescu
In sat au fost la un moment dat 3 familii de invatatori: noi, Dom’ Popescu, Rasuceanu
Doamna Popescu era si verisoara de gradul II cu tata, pe filiera Barascu ( in fotografie se vede asta, dupa forma fetei, mai mare)
Danut Popescu, baiatul ei a stiut de asta, ii spunea lui tata „Unchiule”, a venit si la priveghi, chiar daca are picioarele taiate, din cauza diabetului: m-a ajutat de 2 ori, cu cumpararea unor apartamente.
De aceea imi pare rau ca spun lucrurile urmatoare, dar asa s-a intamplat, iar ei nu ne-au purtat pica
Cu Dom’ Popescu fusesera colegi si la Scoala Normala. Era o fire agitata, si nu stiu de ce, dar incercat sa il scoata pe tata din sat, reclamandu-l ca e chiabur, si nu se face colectivizarea si datorita lui. Tata ii stia insa periplul: cochetase cu miscarea legionara (fusese „brotacel”), apoi intrase in ARLUS( asociatia de prietenie cu Uniunea Sovietica), il reclamase si pe directorul Scolii Normale ca e „element dusmanos”. Atunci a actionat si impreuna cu popa Cristescu, care fiind fost lider liberal in sat cunostea speta, o noapte au redactat ” Panegiricul Sfantului Ioan” ( cum spunea tata cu umor) si l-au reclamat, asa incat a fost exclus din partid. Cand i-a reprosat asta, tata i-a raspuns: ” nu te-ai gandit ca lasi doi batrani fara sprijin?” L-a si tachinatai mai apoi: ” vezi de treaba, ca ti-am facut un serviciu: te-am scapat de cotizatie”.
Mai inainte, fiind director, i-a oprit din salariu pentru cateva zile cand tata fusese „in petit” si si-a insusit banii. Nechibzuit, caci nu era nici el usa de biserica, asa ca tata s-a hotarat si el sa il reclame.
Se luase de griji mamamare ca nu se mai insoara. A incercat la Teleorman, cu o invatatoare recomandata de Popa Cristescu, ruda de-a lui. Depusesera si actele, dar cand s-au dus, cam inopinat, sa ia mireasa, a gasit-o cu ziare in geam, si usa incuiata. Tata a pus umarul si a scos usa din tatani: era cu un activist de la UTM ( Uniunea Tineretului Muncitor). Norocul meu.
Primise propuneri, una chiar in defavoarea lui unchiul Marinica
A mai curtat pe cineva, care l-a refuzat. Mai tarziu am fost bun prieten cu baiatul persoanei
Lasă un răspuns