Primii Bigani

Primii Bigani asezati la Izvoru (Cacaleti), au fost trei frati, si au venit pe la 1820, probabil, de la Atarnati ( acum Cernetu), satul din Teleorman vecin la vest

Cresteau bivoli, si se pare ca au avut  bani, caci „toata ulita a fost a lor (spune tata), de unde am stat noi pana sus , la „Roman,” si de la Niculae „Druga” pana la „Burnici” ambele siruri de case .(Oamenii se recunosteau in sat mai ales dupa  „polocra”, nu dupa numele de familie). Pe atunci ulita era la marginea satului, ca  „iarna venea lupul la oi”, spune tata. Mai tarziu satul s-a extins spre rasarit, dincolo de sosea   – Unul dintre cei trei frati nu a apucat sa se casatoreasca. S-ar fi numit  Stroe,  spune  nașul meu, Stancu Nedea, fratele bunicii, scriitor si invatator  la Draghiceanu, care a studiat catagrafia satului. Petre Marlogeanu, tatal primarului Petrus, venise cu o banda de hoti de cai sa ii fure  ” calul de calaraș” ( daca vroiai sa faci armata la cavalerie, trebuia sa ai propriul cal,  bine intretinut, doar pentru plimbare,  si intotdeauna gata pentru manevre sau razboi) . Stroe l-a recunoscut si a facut greseala sa strige ” te cunosc, Petre!”, sperand probabil sa ii sperie, dar acesta l-a impuscat.  Criminalul a marturisit pe patul de moarte, ” ca sa nu ii duca pacatele pe lumea cealalta”.  – Al doilea frate , a fost poreclit Drugă , pentru ca ” stateau pantalonii pe el ca druga pe fus”, A stat langa noi, spre rasarit, spre ” Scoala dupa deal” ( unde eu l-am apucat pe „nea Niculaie Druga”). Nașul a notat ca acesta fi murit de tanar, si la o zi dupa el sotia,  de holera, sau de ciuma, pe la 1848, dar a avut destui urmasi. Tot espre el nașu’ a mai notat:” Canta, bea si se batea. El si cu Stefan Capra”. – Al treilea frate a fost Radu Bigan, stramosul meu, numit cu afectiune Moșicu de catre urmasi. A fost un om mic de stat, dar curajos si bataios. Despre el au ramas doua intamplari: Prima, a fost la unul din targurile din Teleorman, pe unde umblau si cacaletenii pana prin anii 50. La un moment dat, s-au auzit  strigate ” Lupul, lupul!”, si Iumea a inceput sa alerge care incotro. Targul fiind probabil undeva pe la vreo margine de sat, intre sirele de paie isi facuse culcus o lupoaica,  si probabil derutata si speriata de larma, incerca sa scape. Moșicu a luat un resteu de la jug,  ca era la indemana, a vazut pe unde merge si s-a dat dupa o sira de paie. Cand a ajuns lupoaica in dreptul liui, a iesit si a lovit-o in cap, omorand-o. De atunci l-au pomenit drept ” Moșicu care a omorat lupu’ „. A doua intamplare a fost cu omul boierului, Stefan Capra, care pe multi ii batuse, si se tot lauda , cautand scandal ” Aste brate incordate nu are cu cin’ sa bate”. I-a aratat de doua ori ca nu e de ajuns sa ai brate, ci minte, facindu-l de ras.    Dar il las pe tata sa va povesteasca „mai cu șart si mult mai frumos decat mine” ( cum zice Caragiale in Kir Ianulea) „O starpitura de om ca mine sa bata asa o cruce de voinic” Toata partea de strada , de la casa noastra pana la „Roman” a fost a lui A avut doi baieti si patru fete: – Pe o fata, Moșicu a casatorit-o in neamul ” alde Rosu”, ” ca sa nu ii fure caii”, ca erau gazde de hoti de cai. – A doua fata a lui Moșicu s-a casatorit cu Ene Iepure ( neam dusmanos, spune tata.) – A treia fata a lui Moșicu , Ilinca, s-a casatorit cu Radu ( Stoichitica , spune tata) Saitoc: se tinea ruda cu neamul Dracea . Descendetii ei au fost inclinati catre calugarie: Doi din copiii ei semanau cu tatamare si cu sora lui vitrega, Tusa Marina, fiind „veri din frati”. – A patra fata a lui Moșicu,  Dobra, s-a casatorit cu Dinu Dracea, si de la ei s-a intins neamul Dracea. Nașu spune ca ar fi fost sora cu Moșicu ( ca „ii spunea nene”), dar tata stie ca au venit din Teleorman doar cei trei frati. – Un baiat  al lui Mosicu a fost Dobre Bigan, a stat doua case mai la deal, la ” Tatica Lazar” Raboj. Sotia era din Teleorman, din neamul Vajgau, de la Cervenia, neam de bulgari, si se pare ca de la ea urmasii lor au mostenit sprancenele bogate si negre. Dobre a facut singurul puț de pe ulita, larg, cu roata de caruta, de unde oamenii luau apa si o duceau acasa cu cobilița. Pe piatra de langa el este scris ” fecit Atilio Martini, nceli meshter”, probabil un italian. Despre el, nașu spune ca era ” un om cu darul contradictiei”. Nu a stiut carte, dar putea sa socoteasca, pentru ca a fost  „Cutier”, un fel de trezorier al satului, Dobre Bigan a avut doua fete, verisoare deci cu tatamare: Una dintre ele, Badea, s-a casatorit cu Dragne Raboj, venit de la Storobaneasa, si de aici s-a intins neamul Raboj.       A doua  fata a lui Dobre Bigan, Bica, s-a casatorit cu Vasile Dulgheru (Niculescu). Au fost dulgheri ( de acolo si porecla de Dulgheru) in constructii, la Bucuresti. Mai apoi au cumparat casa in Bolintin, si de acolo au venit la Izvoru( Cacaleți), improprietariti cu 7 ha, ca si tatamare, dupa primul razboi mondial.A avut casa langa parcul Izvoru, unde este dispensarul si ” scoala dupa deal”, vizavi de ‘Burnici” S-a prapadit de tanara, asa ca  baietii s-au gospodarit singuri cand erau flacai

MOS MARIN – strabunicul

– Si in fine, al doilea baiat al lui Moșicu,  a fost Marin Bigan, strabunicul meu.  Despre el nașu spune ca ” era un om maruntel, cu barba roscata. Era cam apucator, dar cu delicatete”. Asta reiese dintr-o intamplare: mergand cu caruta , impreuna cu altcineva, mai tanar, acesta a vazut pe jos o nicovala micuta, si i-a aratat-o. Mos Marin a ridicat-o, a curatat-o frumos , si i-a zis : ” Lasa, Tică , pe asta o iau eu, si de acum incolo, ce-om gasi, al tau sa fie”. „Tică ” era o expresie a lui. Era si diplomat, nu se angaja in conflicte, se pare ca nu mostenise indrazneala lui Mosicu: la rascoala din 1907.se cinstea cu tuica la cazaneata lui, cu Dumitru Dracea, baiatul lui Dinu Dracea si al Dobrei, fata lui Radu Bigan, Mosicu ( nepot de sora, deci). Tocmai atunci oamenii devastasera curtea boiereasca, aflata langa noi, unde este acum parcul si dispensarul. Trasesera cu pistoalele in butoaiele cu vin din struguri altoiti, si se umpluse de vin pivnita unde erau tinute. Mos Marin l-a trimis pe tatamare, flacau de 14 ani pe atunci, sa aduca un ulcior de vin. Venind cu el in mana, l-a intalnit pe Nica Marin, varul de grad I al lui Mos Marin (baiatul lui Onica Druga). Acesta a dat cu batul si a spart ulciorul, iar tatamare a ramas cu toarta ulciorului in mana. A venit la Mos Marin si i-a aratat: ” uite, Tică, ce mi-a facut Nica Marin!”. Calm, mos Marin a luat o donita de lemn, umpluta cu apa, a varsat-o, si i-a dat-o: ” pe asta nu are cum sa o mai sparga”. Si-a dat seama ca la felul de a fi al lui varu-sau, „nu avea cu cine sa se certe”. A fost casatorit de doua ori, si practic a crescut 10 copii: doua fete cu prima sotie, doi pe care i-a adus a doua sotie, baba Maria, si inca 6 -trei baieti si trei  fete Prima sotie, din neamul Ivanuș, s-a prapadit de holera, sau de ciuma. Cu ea i-a facut fini pe „alde Popa”, si pe care i-a tinut de fini si Tata, participand si eu la una din nunti, fiind flacaias de 12-13 ani. Au avut doua fete: Prima fata s-a casatorit cu Florea Balaban, o ulita mai spre apus, pe colt. Imi placea casa, avea o curte mare, si fantana cu roata. Nu au avut copii. A doua fata a fost ” tușa Marina” , casatorita cu Țică Vanete, ajuns mai tarziu angrosist de grane la Giurgiu. La ea tragea tatamare daca avea nevoie cand venea la Giurgiu. Dobre s-a casatorit cu Ilinca, mocanca din Trestenic(Toporu) si au apucat sa faca un baiat, Mitica. Tatamare pastra in lada un bilet, prin care il ruga „sa ai grija si de baiatul meu” Acesta nu a avut zile, si are o cruce mica langa mormantul lui tatamare la Izvoru. Tata spune ca Dobre era un om ingrijit (Tatamare nu prea punea pret pe aspect, el era cu munca), si spunea pe fata ce gandea: Mos Marin fuma pipa, dar considera fumatul o boala. Asta reiese dintr-o intamplare povestita de tata: Cand ii trimitea la el „la camp” cu mancare, tatamare intreba pe Baba Maria: – Muica, nu ne dai si tutun?