In „Catagrafia Tarii Romanesti din anul 1831” am gasit mentionat faptul ca satul Cacaleti apartinea mosiei manastirii Cobia, avand 63 de familii.
La secularizarea averilor manastiresti a trecut in administrarea „Eforiei spitalelor” ( tata povestea ca atunci cand era copil, ii ducea unchiul Stan Dulgheru, casatorit cu sora lui mamamare, pe el si pe „fina Mița”, verisoara lui, in „Livada Eforiei”, sa manance mure)
La sfârșitul secolului al XIX-lea, era comună, si făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca , sub de numirea de Cacaleți (sau Racovița), formată numai din satul de reședință, cu 1037 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 67 de elevi (dintre care 12 fete).
Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dunărea a aceluiași județ ca având 2916 locuitori în unicul ei sat. În 1931, în comuna Cacaleți a mai apărut și satul Ardeleni.
În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Giurgiu din regiunea București. În 1964, satul și comuna Cacaleți au primit denumirea de Izvoru. În 1968, comunele Gogoșari și Izvoru au trecut la județul Ilfov, tot atunci satul Ardeleni fiind desființat și comasat cu satul Izvoru, iar comuna Izvoru fiind desființată și satul Izvoru trecând la comuna Gogoșari.
Prin anii 60-70, oamenii din sat inca isi faceau planuri de viitor:
– urma sa se asfalteze drumul spre Alexandria( nici acum nu s-a reusit
Drumul figura pe harti ca accesibil, si mai intepeneau cu vreo rulota unii turisti pe la Padină, de ii scotea „Ciuciu” cu magarii. Chiar si acum, in 2024, Google maps il recomanda ca drum cu economie de benzina spre Pitesti, prin Alexandria-Rosiori de Vede.
– se construise a doua scoala, ” Scoala dupa deal”.
Fotografiile de mai jos cred ca sunt de la inaugurare.
In prezidiu este si mama.
In fotografii apar dl. Bilcea-Daia, si d-na Popescu, cred.
tinerii ieseau la plimbare in parcul dintre scoala si dispensar,
– studentii veneau acasa cat de des puteau ( Florin Dracea imi povestea ca venea special de la Bucuresti ” sa joace tenis cu Ion Mocanu’),
– echipa de fotbal „Spicul” juca pe picior de egalitate cu echipele din Giurgiu,
– la „Ziua Recoltei” se umplea stadionul (cu gazonul invidiat de alte echipe) de lume, se organizau concursuri de alergat in sac, de catarat pe stalpul uns cu vaselina, cu premiu un purcel, un „nea Marin” parca, vindea inghetata despre care unii mai glumeti spuneau ca e „facuta cu oua de cioara si lapte de magareata” ( lapte ajuns acum la mare cautare),
-la dispensar erau doctori tineri care faceau naveta saptamanal la Bucuresti, si multe altele ..
Dintr-o data, prin ’73, parca un vant a luat pe sus satul:
multi s-au mutat ba la Giurgiu, ba la Bucuresti, iar noi, cei de 12 ani pe atunci, ar fi trebuit sa facem lectiile de ciclul 2 la Gogosari. (Cei mai mici ca mine am aflat de curand ca asa au patit)
Generatia sorei mele, Daniela, nascuta in 1967, in clasa a II-a, , invatator fiindu-le tata ( mie mama).
Inca mai erau copii la scoala, aici 21.
In fotografia de mai sus sunt domnul Gealatu, director, Domnul si Doamna Popescu, al doilea cuplu de invatatori., si profesorul de matematica,.
Totusi urmau sa se desfiinteze posturi de invatatori, caci deja erau putini copii.
Asa ca ai mei ” si-au luat hamul si prastia”, cum ii placea sa spuna mamei, s-au pus cu burta pe carte ( parca ii vad vara, in luna lui Cuptor, in tinute lejere) , si s-au p.us la punct o vara intreaga cu materia. Au avut noroc ca s-a organizat concurs pentru posturi de invatatori la Giurgiu ( doar atunci, pentru ca dupa aceea ‘s-au inchis orasele”), si tata a fost primul, cu nota 10,50 ( aveau gradul I profesional).
Bucuros, a exclamat atunci „Excelsior” ( „mai sus”, dar ma indoiesc sa fi fost cineva care sa fi inteles cuvantul= el facuse latina serioasa la Scoala Normala, unde in perioada interbelica predau profesori de la Universitate si de la Conservator )
” Tineti hora, mai baieti,
Ca la noi, la Cacaleti”
Asa mi-a spus tata ca se striga la hora ( mai avea un vers, dar e licentios)
Au mai fost inca doua sate Cacaleti in Romania, unul e acum Castranova in Oltenia, si celalalt Nenisoru, in Buzau.
Ca explicatie a numelui, dincolo de sonoritatea greceasca, cineva din zona Baneasa de Giurgiu mi-a spus ca la ei sunt numiti „cacaleti” niste ciulini mai mici.
Satul figura, se pare, pe hartile rusesti: tata povesteste cum in al doilea razboi mondial, dupa intoarcera armelor, a trecut un convoi de carute cu soldati rusi, venind dinspre nord, de la Toporu-Tomulesti, intreband de „Bragadiru, Bragadiru”. L-au „cooptat” pe unchiul Stan Dulgheru sa ii duca acolo. Acesta a reusit sa se fofileze si i-a pasat lui Gh Gogoasa, ca el e „ginere in casa” si stie drumul.
Tata spune ca pazea niste gutui, si auzind vorba, s-a pregatit sa prinda hotii: Cand colo, erau soldatii rusi: ploua si se adapostisera cu carutele sub ulmii mari de la drum, langa casa veche (Nefiind fructiferi, eram nedumerit de utilitatea lor: tata mi-a explicat ca la umbra lor se adaposteau vitele de arsita verii). Auzisera ca in Basarabia deportasera familiile care detineau carti, si toata noaptea au carat cartile in „groapa de bucate” de sub una din camere.
Frica de rusi a ramas in constiinta colectiva: cand tanti Mița, verisoara lui tata, fata lui unchiul Calin, fratele lui mamamare, casatorita cu unchiul Aluș ( Anghel) Marlogeanu, lucrand la camp, spre Beiu, a auzit vorbind intre ei niste vecini, bulgari de neam, si a fugit ” la caruta” speriata: ” Rușii, vin rușii!”
Tot prin zona, pe la Draghiceanu, a trecut si Osman Pasa, mergand de la Plevna, in prizonierat la rusi. Fiind iarna, l-au gazduit la Draghiceanu, in casa la cineva de alde Furniga. Drept multumire, la plecare i-a lasat calul lui ( fapt povestit de nașul Stancu Nedea intr-o nuvela, „Calul lui Osman”)
IMPREJURIMI
Pe langa sat treceau ” drecsiile”, drumuri trasate mai demult, intr-o actiune de sistematizare a teritoriului, abandonata se pare: una trecea pe la nord, paralela cu soseaua spre Putineiu, si alta pe la marginea de apus a satului, venind dinspre nord, de la „Padina”
– tot spre apus era „Padina”
Tufanul ( stejar singuratic), ramasita a codrilor Vlasiei, de pe drumul de la Gogosari la Giurgiu, dupa Valea Ciuvicii, la curba dinainte de fostul IAS. La radacina lui ar fi „jucat” flacari deasupra unei comori.
Satul BURNAZU ( ARDELENI)
Cu icoana la mocani : De Craciun, fiind viscol, preotul a ratacit drumul si a ajuns la Contesti Au mai rabdat o zi fara sa guste sorici, sarmale
Este vorba despre un sat mai spre sud, intemeiat de familii de „mocani”, ciobani originari din Marginimea Sibiului, Dumbrava Sibiului, Valcea, improprietariti in Burnaz, deoarece in muntii lor nu au avut sa le dea. De altminteri, nu erau total straini de loc, facand de mult transhumanta cu oile in Lunca Dunarii. Am intalnit pe cineva din neamul Vonica, neam mentionat si de Sadoveanu intr-o nuvela cu actiunea in Dobrogea.
Mocanii veneau la hore, si ii uimeau pe cacaleteni cu invartitele lor: ” nu le-o veni ameteala?”. Am vrut in copilarie, pe la vreo 12 ani sa ajung acolo, cu bicicleta, pe Drumul Postei, dar vazand in departare niste caini mari fugarind ceva, nu am stiut cum sa fac mai repede cale intoarsa. Aveam la mine un tarus de fier, dat de tata sa ma apar, dar am preferat varianta non-violenta, rusinoasa, dar sanatoasa.
DIVERSE INTAMPLARI
3 biciclete in sat
Invatatorul Dragan: ” Cui ii place.. Cui nu, il. ( asa si pe dincolo)
FAMILII
MARLOGEANU
Primul Marlogeanu a fost Petre, venit de la Teleorman, gazda de hoti de cai. El l-a impuscat pe al treilea Bigan venit de la Teleorman, deoarece l-a recunoscut cand au venit noaptea ca sa ii fure „calul de calaras”, si i-a strigat ” Te cunosc, Petre!”.
Dintre copiii lui, cu tata l-am analizat doar pe Petruș, care a fost primar. Copiii lui au fost Ilie (Leu), Radu, Nidelea, si o fata , casatorita cu cineva din neamul Budacu.
Ilie, printre altii, l-a avut pe Mircea Marlogeanu, profesor de limba romana ll: acesta , la randul lui, a avut 2 copii, o fata si un baiat autist, il mai vad prin Giurgiu
Nidelea a avut porecla Fericea: le tot spunea tiganilor: ” ferice de voi, ca nu aveti pamant: nu trebuie sa sapati, sa pliviti.” Si Fericea i-a ramas numele.
A avut 3 baieti ( unul a murit pe front) si o fata, handicapata.
Al treilea a fost ” unchiul Aluș ( Anghel), casatorit cu ” tanti Mita”, verisoara primara a lui tata, fata lui unchiul Calin Nedea, frate cu Mamare. Tata povesteste o intamplare cu pistoale , la „strigatul peste sat”, de lasata secului
CALOTA
I-am mentionat pentru Radu Calota, profesor de muzica si prieten bun inca din Scoala Normala cu tata. Ceremonia a fost semiclandestina, la ei acasa, intrucat erau membri de partid ( inrolati volens-nolens, fiind cadre didactice).
Aici suntem la Calimanesti, unde am tot mers pana prin 1975, sa se trateze cu apele de la „Izvorul 9”.
In fotografie este in fundal, impreuna cu tata, la una din serbari, probabil ( nu este mentionat nimic pe verso)
Tatal lui, unchiul Florea ( porecla Cucu), a fost prieten bun cu tatamare: l-am apucat si eu, voinic, hatru si glumet. De altminteri, finul Radu, semanand cu mama lui, tusa Floarea, micuta de statura, la hora obisnuia sa strige:
” Nu te uita ca sant mic,
C-am pe tata mai voinic!”
A fost jucaus, si la nunta lui Danut, baiatul lui, a dat o reprezentatie de pomina, jucand „Calușul”.
Pe fata lui, fina Mirela ( semana leit cu tusa Floarea, bunica ei), a botezat-o sora mea Daniela. Acum este in Anglia, si a luat-o cu ea si pe fina Vița, caci finul Radu s-a prapadit de mult.
Sora lui, tanti Ilinca, a fost asistenta medicala la dispensarul din sat, si cu Florin, baiatul lui, suntem prieteni. A facut Silvicultura ( surprinzator pentru mine, caci nu il stiam sportiv si dornic de natura), Unchiul Florea ( „Tetea” ii spuneau nepotii) il tachina: ” Ferica de padurar, ca se plimba sub umbrar”
FOTA
Nasul Stancu Nedea spune ca au venit din nordul judetului, si s-au numit Chirpiliu (suna asemanator cu Kupruliu, numele unei familii de viziri celebri din Imperiul Otoman)
Purtau sort, si prin analogie cu fota din costumul popular, au fost „botezati” asa, si dupa „bunul” obicei al locului, asa le-a ramas numele
Au fost neam mare, dintre ei as mentiona pe Ioana Fota, mama profesorului Dracea, si prima sotie a lui Dumitru Dracea.
Aceasta era fata lui Vasile Fota.
O sora a lui Vasile Fota s-a numit tot Ioana, si s-a casatorit la Draghiceanu cu Anghel Nedea, tatal lui Radu Nedea, tatal bunicii mele paterne, Floarea.
Aceasta care era deci verisoara de al 2-lea cu copii lui Dumitru ( Dinu) Dracea si ai Ioanei ( Vasile) Fota.
Despre acestia am vorbit in pagina dedicata familiei Dracea.
Dumitru Dracea luase impreuna cu cumnatul Stoica Fota , masina de treierat.
A avut si moara dinspre Draghiceanu, unde i-au dat foc la 1907 lui Alecu, vataful boierului Fane Pop. Nasul Stancu Nedea spune in nuvela „Flacari pe Burnaz” , toata povestea lui 1907 de la Cacaleti.
BUDACU (uniti cu Petrus Marlogeanu)
Nu stiam numele, dar tata i-a pomenit pentru ca baiatul lui „Budacu batran (cel casatorit cu sora lui Nidelea Marlogeanu), i-a luat apararea, cand baiatul lui Stelica Grozea, deoseama sau cu un an mai mare decat tata, l-a amenintat cu cutitul „pe Șabanu” ( este valea care vine de la rasarit, dinspre Putineiu, pana ” la Moara”, la sosea). Paraul s-a format in timp, (tata spune ca la inceput era apa doar dupa ploile mari).
BERBEC
Berbecii au fost neam mare si vechi in Cacaleti, asezati pe langa garla.
– BURADEL (porecla), statea pe langa fantanile mari, din jos de scoala.
Dintre copii lui tata le mentioneaza pe dadaMâia, dada Cula, daOnica ( de la Maria, Necula, Ioana-diminutiv Onica), dada fiind apelativul pentru sora mai mare ( doda din Banat), iar nenea pentru fratele mai mare.
Le-a retinut, fiind rude cu familia Nedea, prin Ioana(DaOnica), casatorita cu Enache, fratele strabunicului Radu Nedea.
Dada Mâia s-a casatorit in neamul Burila, a avut un baiat deoseama cu nasu Stancu Nedea, invatator la Baneasa de Giurgiu, semana cu unchiul Lixandru Prodan ( neam in care s-a casatorit o fata a lui Radu Nedea, si cu care am tinut legatura ), doua fete, si inca un baiat ramas acasa.
Dada Cula s-a casatorit cu un perceptor Deciu la Ralesti, a avut 3 copii, unul mort pe front, o fata si inca un baiat, vecin de loc pe „Bratianca”, il tachina Tata mare ca o se insoare cu fata „verisoarei Bica de la Ralesti ( o „beldie”)
Doi baieti ai lui Stan Berebec, Ilie ( casatorit cu fata lui „Varu Cae” Dulgheru, sora „mutilor”) si fratele lui Stan l-au omorat pe Cucuregi, dupa ce acesta il batuse pe Ilie
NIȚU (Ion) BERBEC
Avea bordei la vie , pe „Drecsie”, dincolo de „putul lui Dobre Chiru”, varuit, cu butoaie pe categorii. Nu era incuiat, si cand voia sa bea, il intreba: ” de care imi dai, Tudorache?”
Dintre copii lui, tata mi-a povestit despre Iancu, mos Dobre, si despre o fata care s-a casatorit cu „Pochindeaua”, cel cu ” Ba, lasa gluma, da caciula”. Il chema Iosifescu, si era venit de la Pitesti. Porecla s-a lipit de el la un joc de carti cu tiganii.
Mos Iancu ii fura porumb din patul lui Tudorache Contesteanu, si dupa aceea i-l dadea tot lui, pe bautura. Se cam prinsese carciumarul:
-mai Iancule, porumbul asta cam seamana cu al meu
-Ei, porumb, acolo!
Carciuma era peste sosea, coltul opus casei lui finul Niculae, iar eu am apucat acolo „locul agricol” al scolii.
fusese veterinar in armata, si era util conunitatii.
Il cununase Ene Bigan, varul lui tatamare, cel care il atacase ajutat de Tudor Druga si cumnatul Marlogeanu, si mai ca il stransese de gat. Tata zice ca „se unisera la furat”.
Mos Dobre alu’ Nițu
L-am apucat si eu, parca il vad stand pe un scaunel la casa veche. voinic si hatru: ma simpatiza, desi eram un copil mai introvertit.
A avut 4 copii: Vasilina casatorita cu Niculae Tonca (sotul ei tinea beciul incuiat, si cheia la el, ca era bautoare) Marita(Maria) casatorita cu vecinul nea Ilie Druga, Vergina casatorita cu „Rusu”, nepotul lui Gheorghe Bou, fratele vitreg al lui tatamare, si pe finul Niculae, casatorit cu „tanti Mita”(Maria), verisoara lui tata, fata surorii lui mamamare casatorita cu Stan Dulgheru.
Costache Berbec
Fusese vecin cu unchiu’ Marinica, si o fata a lui, casatorita cu Dragan, a ramas la casa batraneasca. A mai avut o fata croitoreasa, nevasta lui Gurin, pe Lenuta in Ralesti, Dragne si Florea, cel mai mare, care a avut copii pe Petre, care a facut facultatea de matematica, pe Nelu, inginer, si pe Dorica.
N-a avut ce face si a fost simpatizant legionar
Tata l-a mentiona deoarece la una din fetele lui, Dorica (Tudora ii spunea nasa), la Campina, a stat nasu, el neavand copii.
Nu a functionat, asa ca s-a stabilit la Giurgiu (norocul meu, ca am stat in gazda la el): nasa povestea ca faceau economie de curent = ” vedem sa bagam in gura”
Petre Berbec, prof de matematica in Bucuresti, a fost prieten cu unchiu’ Nicu ( si tovaras de pahar)
NAVALA
S-au numit de fapt Jurubita, numele de Navala l-a primit stramosul lor de la un boier, care l-a apostrofat :” ho, unde dai navala?” .
Gheorghe, unul din descendentii lui, a avut o iapa, Reverenda, care s-a speriat de o gasca ce dadea din aripi intr-o caruta, si a ramas intamplarea de poveste in sat
a avut 7-8 copii : Stan (Tarâță), Nita, „Maria neichii Marie” casatorita cu Gheorghe Bigan (Bou) , fratele vitreg dupa mama al lui tatamare, alta cu un baiat al lui Tudor Druga , Badea bunicul lui Marcel Navala, un baiat cu un an mai mare ca mine, care s-a facut profesor de matematica ( tatal lui era „nea Stan”, el distribuia painea de la brutaria din sat, la chioscul de langa dispensar, si mama din neamul Furniga ).
Tata mi-a povestit despre ramura lui Stan Navala, cunoscut in sat cu numele Tarâță
A stat vizavi de biserica, pe colt, o casa care imi placea (inainte a stat acolo popa Pandelea, dupa ce inainte statuse la noi, si de unde mai apoi a plecat la Botoroaga, de unde era de fel) si unde o vreme a fost locul de unde luam painea facuta la brutaria CAP-ului ( era tare buna, si de cateva ori pana sa ajung acasa, ii mancam mai toata coaja frumos rumenita.)
A avut 3 fete si un baiat, una deoseama cu tata, a doua casatorita cu Licuta, si a treia cu Radulescu, din Giurgiu. Baiatul ei este Viorel Radulescu, cu 3 ani mai mare ca mine
IVĂNUȘ
Ghita Ivanus a fost presedintele CAP-ului.
A avut un frate, pe Cristache, contabil la CAP
Ghita statea la deal de noi , intre Roman si Burnea.
Acolo ne jucam noi, copiii de pe ulita: eu, Luiza Dracea, Marioara lui Burnea. (generatia mea), Mariana, fata lui Ghita, si Manea Florea, ei doi cu 2-3 ani mai mari, „de-a pitita, de-a fugita”. „De-a casele ” ne jucam langa curtea noastra , ca era drumul mai jos decat curtile, si malul de pamant era numai bun de imaginat case.
Tatal lui Ghita a fost Petre, iar bunicul Ion a fost frate cu prima sotie a lui Mos Marin, strabunicul
De acea Mos Marin a facut mai multi fini, din Ivanusi
TOPOREANU ( SAITOC)
-Marin Toporeanu era pe ulita noastra, si se casatorise cu „tusa Ionica”, fata lui „Tatica Lazar” Raboj, nepoata de var al doilea a lui Tata.
-Ion era cu 1 an mai mic decat Tata, s-a casatorit cu Marioara, fata lui finul Nicolae Trap (Popa)
-Maria ( porecla Jegarlia), a fost prima sotie a lui unchiu Marinica, fratele lui tata. S-a casatorit cu Berbec, pe langa tusa Ioana, sora lui tatamare,
– Costica a murit la fotbal, pe stadionul vechi, unde s-a facut dispensarul, ca a baut apa rece: alerga repede.
CHICAN
Dintre acestia , tata il mentioneaza pe Zamfir Chican,.
Acesta , ramas si el vaduv cu doi copii, s-a casatorit cu vaduva lui Dobre Bigan, fratele lui tatamare decedat in razboi. Ea era „mocanca” din Trestenic ( Toporu de astazi), si dupa moartea lui, s-a dus inapoi. Zamfir Chican s-a dus dupa ea, si a adus-o la Cacaleti. Ea si-a pastrat numele de Bigan, ca sa ia pensie de erou de razboi. A avut copii pe Marin Chican ( deoseama cu Tanti Nina, sora lui tata, si premiant) , Petre ( al Puichii) cam leat cu unchiul Marinica, pe Tomarcas, casatorit cu fata lui Ilie ( fiul lui Tudor Druga), protagonistul intamplarii cu cumnatul Didi Furniga, Elena casatorita cu Didi Furniga, deoseama cu tata si colega de clasa , inscrisa la scoala cu numele de Bigan.
Marin era apucator si inpreuna cu altii au vrut sa il fure pe „Cucu”, unchiul Florea Calota, tatal lui finul Radu Calota ( acesta i-a simtit, si fiind voinic, s-a luat dupa ei: Marin Chican l-a pandit, si l-a atacat)
Dintre nepotii ei, eu il stiu pe Rodica, baiatul lui Petre ( al Puichii), dus la Roman, si pe cumnatul lui, Viorel Radulescu (nepotul lui „Tarata”, si sef la OJT Giurgiu)
Tudorache
Tudorache Contesteanu venise din Teleorman, si deschisese carciuma pe coltul opus casei lui Mos Dobre alu Nitu, unde ulterior am apucat eu ca elev lotul agricol al scolii. Teoretic ar fi trebuit sa „facem practica”, dar
Pavel tiganul
El era veteran de razboi, dar umbla cu traista prin sat, cu cersitul. Dupa ce l-au ingropat (aveam vreo 10 ani eu), a fost mare valva in tiganie ( era chiar pe coasta dealului unde era cimitirul), ca s-a facut strigoi. Au vrut sa il dezgroape, sa ii bata un tarus in inima: nu stiu ce s-a mai intamplat. A avut 13 neveste, ca asa era obiceiul la ei.
Da Cocos a avut 30. Lucrau la Mos Marin la cazaneata, si pe langa plata mai cereau: ” Da nu dai si o tuica, ca si treaba buna iti fac”
Radu Mutu
Si sotia lui era muta, dar copiii ” au iesit cu vorba”. O fata de-a lui a avut o aventura cu vecinul „Nicu lui Blana”, care la randul lui a fost inselat de sotia Vergina cu fratele Rusu
El l-a salvat pe „picior de lemn”, tragandu-l din batoza care il prinsese.
Pașlae,
tatal lui Nea Marin Zmeu, vecin cu noi. La Petru Rareș l-a gasit tatamare la scoala, acolo l-a lasat.
Patulan
Gogu lu Roman spunea ca in al doilea razboi, la misiuni periculoase, el se baga. A si fost ranit intr-una. Baut fiind, a cazut din car. si zacand in soare, a murit.
Nea Marin Castravete, frizer
End
Lasă un răspuns